Psihologie canina I

Am găsit în cartea Mariei Mihăiță - Psihologie și Psihopatologie Canină, detalii noi și de bun augur pentru stăpânii de căței.
Îndrăznesc să o numesc pe autoare prietena cățeilor și a stăpânilor concomitent.
Primul mit distrus de autoare e cel al dominării prin ordinea ieșirii pe usă...
Majoritatea dresorilor recomandă stăpânilor canini să iasă primii pe ușă, pentru a-i demonstra câinelui cine e conducătorul. Unii câini acceptă acest lucru, alții nu. Atitudinea celor din urmă nu e chiar de condamnat.
Un ciobănesc se va conforma acestui fapt, ancestral fiind deprins de a merge în spatele turmei, asigurându-se că nici un animal nu rămâne în urmă.
La un câine de vânătoare acest lucru se deprinde mai greu...Ei sunt programați să o ia primii înainte pentru a scotoci și pentru a găsi vânatul.
În consecință, unele informații și elemente de dresaj trebuie adaptate în funcție de rasă și temperamentul câinelui.
La fel ca și la om, zestrea ereditară a individului canin definește personalitatea și caracterul, educația primită în cursul vieții urmând să modeleze unele caracteristici, neputând să înlăture complet unele aspecte comportamentale moștenite.
Formarea personalității canine este foarte diferită la exemplarele crescute în curte față de cele crescute în interiorul familiei umane. Atenția acordată este distinctă. Comunicarea verbală a stăpânului cu cățelul reprezintă un factor important în dezvoltarea inteligenței și a personalității. În urma studiilor realizate, s-a observat că în cazul câinilor de interior (care locuiesc cu stăpânii) dezvoltarea personalității este mai vizibilă.

Câinii zambesc?
Câinii nu dispun de mușchi faciali necesari pentru a exprima un zâmbet. Zâmbetul pe care îl afișează unii câini este o grimasă și un exemplu de învățare prin imitație a unui obicei uman. Așadar, dacă vom vedea un cățel care pare că zâmbește, vom trage concluzia că stăpânul său zâmbește frecvent.

Cățeii ai căror părinți au fost dresați/educați sunt mai predispuși la învățarea ușoară și la fixarea noțiunilor nou învățate. Imaginile memoriei pot fi personale sau moștenite genetic.

Câinele comunică cu omul și cu alți membri ai speciei lor prin semnale. Acestea sunt SONORE, POSTURALE și MIMICĂ.
Semnalele VOCALE emise de câini sunt catalogate în 5 categorii:

1. Semnale infantile - plâns, scheunat, scâncit
2. Semnale de avertizare - lătrat, mârâit
3. Semnale de solicitare - urlat
4. Semnale de retragere - schelălăit
5. Semnale de plăcere - oftatul, căscatul cu zgomot

Semnalele POSTURALE se referă la portul urechilor, aspectul părului de pe coamă, a cozii și a corpului. Un câine alarmat ține coada, urechile și un picior ridicate. Un câine prietenos și supus are umerii și urechile coborâte, se rostogolește pe spate, urinează instantaneu și are coada coborâtă sub linia orizontală a corpului. În cazul supunerii necondiționate coada este ținută între picioare. Piloerecția (aspectul ridicat al părului/zburlirea părului) poate servi drept un indicator al agresivității. Coama în erecție indică furie, enervare. Piloerecția pe linia mediană posterioară indică frica. Coada dreaptă, cu mișcări vagi indică atenție, încordare. Coada dreaptă, ridicată indică amenințarea, intimidarea adversarului. Coada lăsată în jos fără vlagă indică boala. Coada lăsată în jos, cu balans ușor indică supunere, indecizie. Coada retrasă între picioare denotă frică, supunere.

În relația cu OMUL, ca și în cea cu congenerii, câinele încearcă să stabiliească o ierarhie de dominanță. În funcție de temperamentul câinelui (Akita are un temperament cert dominant), dar și a stăpânului, după o scurtă perioadă de tatonare, CÂINELE va înțelege cine este șeful în relația dintre el și stăpân. 

Un câine cu un temperament neechilibrat va fi irascibil și greu de stăpânit. Astfel de câini au înclinații spre tulburări grave de comportament, devenind tot mai agresivi și dominanți cu trecerea timpului.

Câinii echilibrați nervos, dar excesiv de RĂSFĂȚAȚI, devin dominanți în relația cu membrii familiei și arată deseori nesupunere și agresivitate față de aceștia. Dominanța canină are loc deoarece proprietarul câinelui transmite semnale de intenție greșite către câinele său.

Când stăpânul își impune personalitatea, câinele manifestă atașament, prietenie, devoțiune și venerație. 

ATENȚIE! Un stăpân cu un echilibru nervos precar, cu un comportament coleric, va avea un câine 

cu aceleași trăsături de comportament, amprentând puternic personalitatea câinelui!!!

Aceasta este cea mai importantă dintre condițiile propice apariției tulburărilor comportamentale ale câinelui. Conduita neadecvată a proprietarului explică acele cazuri de agresivitate marcantă la câinii stăpâniți de proprietarii agresivi!

Sursa: Psihologie și psihopatologie canină - Maria Mihăiță
Sursa fotografiilor: http://www.dog-breeds-expert.com/Akita-Inu.html
http://www.fordogtrainers.com/index.php?main_page=product_info&products_id=2515